Săptămâna trecută am avut o problemă cu un picior. Mi s-a umflat deodată, s-a înroşit, mă durea din ce în ce mai tare, nu-l mai puteam pune în pământ. Cu chiu-cu vai am ajuns la Spitalul de Ortopedie, vineri după-amiază. Acolo, un doctor foarte drăguţ a început să-mi expună eventualele cauze: gută, artroză – cu probabilitatea mai mare de artroză, că am făcut sport de performanţă la viaţa mea şi se zice că foştii sportivi sunt predispuşi la asta.
– Ok, zic, eventualele cauze le bănuiam şi eu, dar puteţi să-mi spuneţi care este de fapt cauza în cazul meu?
– Nu vă pot spune decât după o radiografie – zice doctorul drăguţ.
– Atunci, faceţi-mi o radiografie!
– Nu se poate, că radiologia funcţionează până la ora 14:00. Aţi ajuns prea târziu. (Era vreo 4 după-amiază)
– Bun, vin mâine până în 14:00 – zic, gândindu-mă că e nasol să ţi se umfle brusc piciorul în România, după ora 14:00.
– Nu se poate – răspunde doctorul. Că nu sunteţi o urgenţă. Ca atare, trebuie să vă duceţi la doctorul de familie, să vă dea trimitere, apoi sunaţi la noi şi vă programăm pentru radiografie. Dar staţi liniştită, ceva foarte grav nu cred că e. După ce aţi scăpat de cancer, asta e un mizilic.
Cu ultima afirmaţie am fost de acord. Nu înţelegeam însă de ce nu sunt o urgenţă, cu piciorul meu umflat, roşu şi dureros. E bine însă că doctorul mi-a dat nişte sfaturi: compresie rece, Fastum Gel, repaus la pat, cu piciorul în sus. Chestii pe care le ştiam şi eu, evident că le-am aplicat, altfel nu puteam să-mi bag piciorul în pantof, ca să mă duc la spital…
În fine, azi mi-am sunat doctora de familie. Din FERICIRE, m-a programat săptămâna asta, joi, să mă duc să-mi dea trimitere. Zic “din fericire” pentru că era cât p-aci să mă programeze săptămâna viitoare, că e aglomerată zilele astea.
Sunt curioasă când voi ajunge, de fapt, să aflu ce e cu piciorul meu. Probabil săptămâna cealaltă. Să nu fie prea târziu – îmi zice pesimista din mine. Sper să îmi treacă între timp – zice optimista din mine – şi oi mai vedea dacă mă mai duc la radiografie etc. Că m-am săturat de sistemul ăsta ca de mere acre şi-mi vine să-mi bag piciorul în el. Dacă mi-l scrântesc, măcar să fie pentru o cauză bună…
Aurica A. Badea 