Despre mine

În octombrie 2008 soțul meu a suferit un Atac Vascular Cerebral (AVC), în urma căruia a rămas handicapat pe viață: demență mixtă (vasculară+Alzheimer)

În noiembrie 2008 am început să prezint simptome de cancer de col uterin. La acel moment, prioritare erau problemele legate de soțul meu, aflat în luptă cu moartea.
În martie 2009 a survenit diagnosticul bolii mele. S-a confirmat: cancer de col uterin.

În iunie 2009 m-am operat. Mi-am lăsat soțul în îngrijirea rudelor. Care la un moment dat n-au mai putut face față.

În 2010 am reușit să-mi internez soțul într-un cămin particular. Excepțională îngrijire, tarife pe măsură. Am negociat totuși un tarif lunar mai mic: 1.500 lei. La stat mi s-a cerut o șpagă de 4.000 lei (40 milioane lei vechi), FĂRĂ a avea totuși garanția internării lui.
În plus, condițiile din căminele de bătrâni de la stat sunt execrabile, tratamentele – inexistente. “Servicii” pentru care statul cere 75% din pensia bolnavului. Prețul unei morți lente, în condiții inumane.

De la stat beneficiez de o pensie de 350 de lei. De boală. Care îmi acoperă fix medicația pentru prevenirea recidivei cancerului (pe care de ceva vreme nu o mai iau, pentru că NU îmi mai permit). Pensia soțului meu se ridică la 600 de lei. Din care 150 medicația (cea subvenționată). Uneori îi sunt necesare medicamente pe care statul nu are bunăvoința să le compenseze. Încă 100-150 lei lunar. Să mai zic și de cheltuielile traiului de zi cu zi? De întreținerea de 500 lei pe lună în timpul iernii? De faptul că amândoi ar trebui să avem o dietă sănătoasă (= scumpă), susținută și de suplimente nutritive (vitamine, antioxidanți – pe care statul NU le compensează!)?

Astăzi mi-a ajuns cuțitul la os. Nu mai am nici un ajutor, de nicăieri, bolile mele și ale soțului meu au consumat toate resursele familiei noastre: banii, timpul, mințile, sănătatea. Între timp am căpătat și un diabet. Pe bază de stres. Și hipertensiune. Tot pe bază de stres. NU mai știu încotro să mă îndrept.

Am inițiat acest blog, precum și alte pagini pe Internet în speranța unui sprijin. A unui ajutor, oricât de mic. Administrez și blogul  Demența Made in Romania, precum și pagina Demența Made in Romania, pe Facebook, cu ajutorul cărora sper să realizez trei lucruri:

1. Conștientizarea problemelor reale și concrete pe care demența le ridică
2. Împărtășirea experiențelor mele (îngrozitoare și uluitoare) cu sistemul medical din România
3. Strângerea de fonduri în scop caritabil pentru soțul meu și pentru mine, care îl îngrijesc 24 ore din 24. În acest scop pun la dispoziţia binevoitorilor următorul cont, deschis la Raiffeisen Bank, Agenţia Armenească:
RO65RZBR0000060016159423. Cod SWIFT: RZBRROBU. Titular: Badea Aurica

Sau, mai simplu, prin Paypal, online,  (o donaţie de 5 euro; nu e nevoie să aveţi cont la Paypal):

Donaţi 5 euro? Mulţumim!

Vă mulţumesc pentru eventualele contribuţii
Aurica A. Badea

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s